Spectacolul AMADEUS- argumentul regizorului Marcel Top

Acesta noua mizanscena a piesei celebre scrisa de Peter Shaffer, in special datorita productiei hollywoodiene cu acelasi nume, propune publicului 3 apologii. Trei puncte de vedere, trei aparari: apararea lui Salieri, apararea lui Mozart si a treia- apararea Muzicii- ca reprezentare a sublimului.

In jurul acestor trei entitati este construit spectacolul Amadeus. Nu in jurul invidiei unui individ talentat, Salieri, fata de un individ genial, Mozart, fapt speculat enorm in jurul subiectului Mozart- Salieri. Au curs tone de cerneala, celuloid, maculatura in jurul acestei relatii care are ca subiect central invidia subiectiva a unui om fata de altul.

In principiu, acest spectacol este construit in jurul faptului ca, datorita unui nefericit si secular concurs de imprejurari, noi, oamenii, ne pricepem si ne desfatam chiar, prin a omori tot ceea ce nu intelegem, tot ceea ce provoaca schimbarea, tot ceea ce este nou si inacceptabil, tot ceea ce atenteaza la conservatorismul si comoditatea majoritatii. Astfel, de-a lungul timpului, multi, foarte multi dintre cei care au schimbat lumea, arta, civilizatia, provocand progresul, au fost omorati, linsati, situati in zona nebuniei de catre sublimele “fiinte bipede fara pene si cu unghii late”.

Un DEMON AL PERVERSITATII, folosind sintagma lui Edgar Allan Poe, el insusi victima a acestui fenomen, i-a determinat pe humanoizi sa ucida tot ceea ce nu puteau intelege, sa ucida ca mai apoi sa slaveasca, odata ce individul, creatorul- in acest caz Mozart- cel care provoca schimbarea, mitul, era linsat, distrus, omorat, mazilit, umilit.

Dupa toate acestea, Creatorul sacrificat este transformat intr-un mit.
De la modelul christic pana in prezent (si probabil, ramane valabil in viitor), umanitatea si-a asasinat profetii, creatorii, clarvazatorii, cei nascuti ca sa schimbe lumea.

Ba mai mult, intotdeauna dupa aceste asasinate cu participare colectiva, oamenii au cautat tapi ispasitori, neluand in seama evidenta faptului ca "TOTI SUNT VINOVATI".

Mozart nu a fost omorat de Salieri. Singura vina a lui Salieri este, poate, faptul ca era singurul dintre contemporanii lui Mozart care stia cu cine are de-a face, stia ca acest simplu (ridicol chiar) om este un geniu si nu unul oarecare. Intr-o epoca in care ipocrizia, falsitatea, compromisul, impostura era la ordinea zilei intre cei care pretindeau ca erau arhitectii culturii si civilizatiei.

De remarcat ca intotdeauna in randul asa ziselor "grupuri de elite", sau a oricaror grupari artistice de-a lungul timpului si in prezent isi fac loc cu succes ipocritii, mediocrii, impostorii. De-a lungul istoriei s-a deovedit tendinta mediocritatii este de a se coaliza formand conjuratii imbecile care cultiva mediocritatea, instituie trend-uri, mentin opiniile. In profida acestui fapt evident, cei care au schimbat lumea, cultura si civilizatia ei, au fost insii solitari, adica cei care, in cele mai multe cazuri, deveneau victimele imbecililor, bigotilor, majoritatii, mediocritatii. Salieri nu face parte din aceasta categorie, dintre aceste grupari ale mediocritatii sau accepta sa faca parte din ''sistem'' in ideea seculara si stereotipa ca trebuie sa faci compromisuri ca sa ajungi unde iti propui. Locul lui Salieri, deci, este la mijloc, intre aceste ''grupari elitiste'' si constiinta; constiinta faptului ca este contemporanul uni om pe nume Mozart- capabil sa schimbe Muzica, modul de perceptie estetic auditiv al lumii pentru totdeauna.

Salieri nu il uraste pe Mozart, Salieri il uraste pe dumnezeu. Pentru Salieri, Mozart este intruparea vocii lui dumnezeu. Conflictul in aceast spectacol este intre Salieri si un dumnezeu absurd, care nu isi protejeaza progeniturile, creatiile, ba mai mult, le sacrifica, le crucifica. Salieri este victima pactului cu dumnezeu. Un dumnezeu care te pacaleste, un dumnezeu care nu exista, un dumnezeu conventional, un dumnezeu stereotip. Iar campul de lupta este Wolfgang Amadeus Mozart.

Ce realizeaza Salieri in cele din urma? Ca in urma acestui pact si-a sacrificat spiritul, viata, energia unui dumnezeu fals, unui dumnezeu iluzoriu, dumnezeul dogmatic, dumnezeul catolic, dumnezeul religiei ,Dumnezeul tuturor.

Ca sa descopere ca adevaratul Dumnezeu este vesel, energetic, nonconformist, neconventional, nebun, sublim- la fel ca muzica lui Wolfgang Amadeus. Citandu-l pe Nicolae Steinhardt- ''imi imaginez paradisul ca un spatiu unde zburda heruvimi grasuti si unde se aude in continuu muzica lui Mozart".

Un Dumnezeu nou. Asta a propus muzica lui Mozart. Vocea unui Dumnezeu nou. O redefinire a divinitatii. In superbitatea ei.Iar REQUIEMUL, ultima lucrare semnata de Mozart ilustreaza perfect tragismul absolut care il constituie agonia acestei divinitati tinere, schingiuita, umilita si in cele din urma asasinata de catre oameni.