Cînd Marius Bodochi e cel mai bun Salieri
Am fost să văd „Amadeus“, o adaptare după piesa lui Peter Shaffer şi scrisorile lui Mozart, în regia lui Marcel Ţop. Sigur că m-am dus cu preconcepţii, cum altfel? Doar am văzut cu mulţi ani în urmă mult premiatul film al lui Miloš Forman, unde F. Murray Abraham a făcut un rol excepţional pentru care, la rîndu-i, a luat un Oscar din cele opt pe care le-a primit în 1985 filmul. Şi astăzi am în memorie, nealterate, secvenţe impresionante. Două lucruri m-au încîntat înainte de a ajunge la spectacol: faptul că partitura lui Antonio Salieri îi este încredinţată lui Marius Bodochi şi că acest proiect aparţine Studioului Experimental de Operă şi Balet „Ludovic Spiess“ din cadrul Operei Naţionale Bucureşti.
Un spectacol experimental de referinţă
Spectacolul a început în forţă în foaierul Operei, cu un monolog vibrant al lui Salieri care ne-a invitat să-l însoţim. Am ajuns în Foaierul Galben, unde a avut loc reprezentaţia. Scena în mijloc, la o jumătate de metru de spectatorii care practic o înconjurau. Scenografia, perfectă, adică esenţializată, este semnată de Divrician. Costumele, concepute de Anca Cernea şi realizate de Romaniţa Iovan şi Mihaela Drafta, splendid adecvate viziunii regizorale. Ajungînd aici, trebuie să vă spun că aceasta m-a uimit de-a dreptul fiindcă este complet detaşată de cea hollywoodiană şi o găsesc extraordinară. N-am văzut actori „condamnaţi“ la bine sau rău, la clişee într-un cuvînt. Spectacolul este viu, iar oamenii de pe scenă sînt verosimili, autentici, adevăraţi. Monstrul Salieri nu există. Marius Bodochi îl umanizează profund, ca într-un antic ritual de purificare, dîndu-i forţa trăirii profunde a dramei sale, nicidecum punîndu-l facil în vreo ramă prestabilită.
Evoluţia tuturor personajelor este cheia succesului acestui spectacol care cu siguranţă va rămîne de referinţă atît pentru marele Bodochi, cît şi pentru Răzvan Oprea (Mozart), care face un rol plin de prospeţime şi dinamism, absolut excepţional, dar şi pentru soprana Simonida Luţescu (frumoasa şi versatila Caterina Cavallieri), mezzosoprana Mihaela Işpan (o Constanze adorabilă), Şerban Cristache, Vasile Chişiu ori Marius Boloş. Pianista Lidia Butnariu şi cvartetul de coarde „Resonance“ (sub bagheta dirijorului Ciprian Teodoraşcu) au făcut ca geniul lui Mozart să fie o prezenţă aproape materială. Marius Bodochi este un Salieri fenomenal, susţinînd sublim uriaşa încărcătură emoţională a spectacolului, dar sentimentul de întreg, complet, fără rest se datorează fără îndoială întregii distribuţii şi regizorului deopotrivă.
Sofia Mändel
http://www.ziarulnational.com/stiri/La-zi/1277223200-C-nd-Marius-Bodochi-e-cel-mai-bun-Salieri